
'Na vota ce stévano duje frate; uno se chiamàva Felice e 'n'ato Cincuranella: tutt'e duje stévano a servì addo' 'nu signore. Chistu signore vuléva assai bene a Cincura- nella, e Felice n'avéva 'mmìria, e ghiéve truvànne tutte 'e 'ntùppe, pecché 'o signore nu' putésse veré chiù 'o frate. Nu juorno iètte addo' 'o padrone, rice:
- Signo', ha ritto accussì Cincuranella ca isso se fire 'e ì' a fa' 'na menèsta 'e fasulìlle rinto 'o giardino 'e l'uorche.
Tanno ièra 'e contratiempo, sulo l'uorche 'e tenéve, e nisciuno ce puteva ì'. Piglia 'o signore, si chiammàva Cincuranella e rice:
- Cincuranè, tu haje ì' rinto 'o giardino 'e l'uorche a fa' 'na menesta 'e fasulìlle.
- Signurine mio, e i' comme faccio?
- No! Tu l'haje ritto e ci haje ì', e se no, te taglio 'a capa!
Cincuranella zitto zitto se menàvo pe' coppa 'o mure r' 'o giardino e facette 'a mene- sta, e 'a purtave a 'o padrone. Chistu chiù 'o vuleva bene:
- Ebbìva Cincuranella! Ebbìva, nu' m' 'o creréva proprio; ebbìva!
S'affacciava l'uorche:
- Cincuranella, Cincuranella, m'hai arrubbàte 'e fasulille, nu' nci venì chiù cca…
Respunnéva Felice:
- Sì, sì presto ritorno! - Felice iette 'na seconda vota addo' 'o signore, rice - Signo', ha ritte accussì Cincuranella ca isso se fire 'e ì' 'a piglià 'na menesta 'e spogne rinto 'o girdino 'e l'uorche.
'O signore se chiamm'a Cincuranella, rice:
- Cincurane', tu haje ritto accussi', ca te fire 'e ì' a piglià 'na menèsta 'e spogne rinto 'o girdino 'e l'uorche, e ci haje ì'.
- Signore mio, e i' comme faccio?
- No! Ci haje ì'.
Cincuranella se menava pure 'a coppe 'o muro, e arrubbava 'a menesta e 'o purtav'a 'o padrone:
- Signo', tèccheve 'a menesta.
- Ebbìva Cincuranella!- e chiù 'o vuleva bene.
S'affacciava l'uorche:
- Cincuranella, Cincuranella, 'na menesta 'e fasulille m'haje arrubbàte e nun t'aggio ritto niente, e mo' t'haje arrubbate pure 'e spogne, nun ci haje venì chiù.
Felice rispunneva:
- Si, si presto ritorna! - Felice chiù n'aveva 'mmiria, chiù s'arraggiava, pecché veréve che 'o frate chiù era volute bene. Iètte 'n'ata vota add' 'o signore - Signo', ha ritte accossì Cincuranella ca isso se fire 'e ì' accìrere 'na figlie 'e l'uorche, e ve purtà 'a capa lloco!
'O signore chiamma Cincuranella:
- Tu haje ritto ca te fire accìrere 'na figlia 'e l'uorche e purtàrme 'a capa ccà. Embè, l'haje 'a fa'.
- Signurino mio, chesto nun po' essere proprio: avìte vulùte 'e fasulille, e v'aggio purtate; 'e spogne, e v'aggio purtate; mo' me vulìte fa' accìrere, mo'.
- No, ci haje ì'!
Cincuranella jette, se mettètte sott'a 'o purtone 'e l'uorche, e s'accummenzàva a lamentà:
- Uh!…Uh!
'O sentette 'na figlia 'e l'uorche:
- Papà, papà, mo' vav'a bere' ch'è.
- Va!
Iette, s'azzeccàve vicino a chisto, e Cincuranella le tegliave 'a capa e 'a portav'a 'o padrone:
- Bravo, bravo Cincuranella, quanta cose se fire 'e fa'! - e chiù 'o voleva bene. S'affacciava l'uorche:
- Cincuranella, Cincuranella, 'e fasulille, 'e spogne m'haje arrubbate, e i' nun taggio ritto niente: mo' pure 'na figlie m'haje accìse, nun ci haje venì chiù ccà.
Respuneva Felice:
- Sì, sì presto ritorno!- chisto overamènte chiù s'arraggiava, pecché 'o signore chiù bene le vuleva. Iette add' 'o signore - Ha ritte accussì Cincuranella ca isso se fire r'accìrere tutte l'ate seje figlie 'e l'uorche e de ve purtà 'e seje cape lloco!
'O padrone 'o chiammave, rice:
- Cincuranè, tu c'haje ritto?
- Niente, signurì! Niente!
- Haje ritto ca te feràva r'accìre 'e seje figlie 'e l'uorche.
- Gnerno', i' nun l'aggio ritto.
- Sì, tu l'haje ritto e l'haje fa'.
Cincuranella facette 'n'ata vota comm'aveva fatto prima: s'accummenzava 'a lamentà. 'O sentèttero 'e figlie 'e l'uorche:
- Papà, papà mo' jammo a beré tutte quante chi è sott'a 'o purtone.
Ièttero, piglia chisto, cu' 'na spada, tagliavo 'a capa a tutte 'e seje, 'e purtav'a 'o padrone:
- Ebbìva, mo' sì' averamente grand'òmmo! Ebbìva Cincuranella, chello c'ha ritto ha fatto. Bravo Cincuranella!
L'uorche s'affaciava:
- Cincuranella, Cincuranella, te cuglìste 'e fasulille, 'e spogne, e nun te recette niente; m'accerìste 'na figlia, e manco niente ti faciette; mo' haje avute 'o curaggio 'e n'accìrere seje, nun ci haje venì chiù.
Esce Felice e rice:
- Sì, sì presto ritornerò!
'O padrone volève chiù bene a Cincuranella, e Felice chiù n'aveva 'mmiria e jette 'n'ata vota:
- Signò, ha ritte accussì Cincuranella ca isso se fire r'accìrere 'a mugliera 'e l'uorche.
'O signore se chiamm'a Cincuranella:
- Vué, tu he' ritte, ca te fire r'accìrere 'a mugliera 'e l'uorche. Vulìmme veré 'e che sì' capace.
- Signurino mio, mo' addirettùre me volìte fa murì, e mo' certo so' accise, mo' more, mo'!
- No, l'haje ritto e l'haje fa'; nun l'avisse ritto!
- Signo', i' nun pozzo proprio.
- O 'o faje, 'o t'accìro i'.
Cincuranella jette, se mettette sott'a 'o purtone e s'accummenzàva a lamentà; 'o sentette l'uorche, scennètte e l'angappàva:
- T'aggio angappàto mo', tu te crerìve ca ièra sempe accussì, mo', me te mangio.
'O mettètte rint'a 'na votte a 'ngrassà. Quanno fuje 'ncapo 'e tiempo, ricette vecino 'a mugliera:
- Vué, vire ca Cincuranella s'è fatto chiatte chiatte; mitte a bòllere 'na cavuràre r'acqua, minancélle rinto, e 'a miez'juorno me n'haje a fa' truvà fatto 'nu poco arrestùte, 'nu poco vullùte e 'nu poco a 'o furne.
E ascètte. Chesta se mettette a spaccà 'e legne pe' fa' vòllere 'a cavuràre; nun puteva spaccà 'nu ruòcchiele, si n'addunàve Cincuranella e rice:
- Vué, mo' t''e spacche i'.
- Embè, tu te ne fuje!
- No! E comme fuje? i' sonche accussì chiatte: tu nu' m'arrive?
Chella 'o facette ascì. Piglia, Cincuranella pigliava chella curtellaccèlla e ci 'a chiavava 'ncapo, po' 'nu piezzo 'o facette arrostùte, 'nu piezzo vullùte e 'nu piezze a 'o furne, e 'a cape 'a mettette rinto 'o lietto tanto che pareva comme fosse stata 'na femmena cuccàta. Po' se pigliava 'na bona somme 'e renare e se ne fujette. 'O padrone appena 'o verette, rice:
- Vué, tu che te ne sì' fatto tantu tiempo?
Cincuranella le cuntave tutto 'o fatto comme iera succiso, e le recette c'aveva pure accìse 'a muglièra 'e l'uorche.
- Ebbìva Cincuranella! - e chiù 'o vuleva bene.
L'uorche venette, nu' truvave 'a mugliera, truvave 'a carne cotta e s''o mettette a mangià. Si iette a butà, verette 'a mugliera rinto 'o lietto, rice:
- Vieni a mangià - Chella nun se muveva. Isso mangiava e zitto; all'ùrtemo iette pe' scummiglià 'o lietto e verette sule 'a capa - Cincuranella m'ha fatte e m'ha sapute fa', m'ha fatto mangià 'a carne 'e muglièreme. Va buone, nun ci ha da turnà chiù ccà!
Felice rummanette accussì, se senteva schiattà 'ncuorpe; iette 'n'ata vota add''o signore:
- Signo', ha ritte Cincuranella ca isso se fire r'accìrere l'uorche.
'O signore s''o chiammave:
- Cincuranè, tu haje accìrere l'uorche.
- Signurine mio, mo' me volìte fa murì!
- No, nun sento chiacchiere!
'O povero Cincuranella facette fa' 'nu tavùte, e se mettete a passeggià pe' sotto 'o palazzo 'e l'uorche:
- Chi se vo' ammesurà rinto a 'stu tavùte?
L'uorche 'o sentette e rice:
- Mo' ce vave i', voglio veré se ci cape: i' so' tanto chiatto.
Scennètte, iètte pe' s'ammesurà: chillo n'aveva cunusciute Cincuranella; chisto 'o 'nchiuvàve e 'o facette murì, po' se spusave 'na bella giovene, se ne sagliètte 'ngoppa 'o palazzo 'e l'uorche, e llà se stette pe' sempe felice e cuntente