Home>citta>racconti>circuranella
Circuranella

'Na vota ce stévano duje frate; uno se chiamàva Felice e 'n'ato Cincuranella: tutt'e duje stévano a servì addo' 'nu signore. Chistu signore vuléva assai bene a Cincura- nella, e Felice n'avéva 'mmìria, e ghiéve truvànne tutte 'e 'ntùppe, pecché 'o signore nu' putésse veré chiù 'o frate. Nu juorno iètte addo' 'o padrone, rice:
- Signo', ha ritto accussì Cincuranella ca isso se fire 'e ì' a fa' 'na menèsta 'e fasulìlle rinto 'o giardino 'e l'uorche.
Tanno ièra 'e contratiempo, sulo l'uorche 'e tenéve, e nisciuno ce puteva ì'. Piglia 'o signore, si chiammàva Cincuranella e rice:
- Cincuranè, tu haje ì' rinto 'o giardino 'e l'uorche a fa' 'na menesta 'e fasulìlle.
- Signurine mio, e i' comme faccio?
- No! Tu l'haje ritto e ci haje ì', e se no, te taglio 'a capa!
Cincuranella zitto zitto se menàvo pe' coppa 'o mure r' 'o giardino e facette 'a mene- sta, e 'a purtave a 'o padrone. Chistu chiù 'o vuleva bene:
- Ebbìva Cincuranella! Ebbìva, nu' m' 'o creréva proprio; ebbìva!
S'affacciava l'uorche:
- Cincuranella, Cincuranella, m'hai arrubbàte 'e fasulille, nu' nci venì chiù cca…
Respunnéva Felice:
- Sì, sì presto ritorno! - Felice iette 'na seconda vota addo' 'o signore, rice - Signo', ha ritte accussì Cincuranella ca isso se fire 'e ì' 'a piglià 'na menesta 'e spogne rinto 'o girdino 'e l'uorche.
'O signore se chiamm'a Cincuranella, rice:
- Cincurane', tu haje ritto accussi', ca te fire 'e ì' a piglià 'na menèsta 'e spogne rinto 'o girdino 'e l'uorche, e ci haje ì'.
- Signore mio, e i' comme faccio?
- No! Ci haje ì'.
Cincuranella se menava pure 'a coppe 'o muro, e arrubbava 'a menesta e 'o purtav'a 'o padrone:
- Signo', tèccheve 'a menesta.
- Ebbìva Cincuranella!- e chiù 'o vuleva bene.
S'affacciava l'uorche:
- Cincuranella, Cincuranella, 'na menesta 'e fasulille m'haje arrubbàte e nun t'aggio ritto niente, e mo' t'haje arrubbate pure 'e spogne, nun ci haje venì chiù.
Felice rispunneva:
- Si, si presto ritorna! - Felice chiù n'aveva 'mmiria, chiù s'arraggiava, pecché veréve che 'o frate chiù era volute bene. Iètte 'n'ata vota add' 'o signore - Signo', ha ritte accossì Cincuranella ca isso se fire 'e ì' accìrere 'na figlie 'e l'uorche, e ve purtà 'a capa lloco!
'O signore chiamma Cincuranella:
- Tu haje ritto ca te fire accìrere 'na figlia 'e l'uorche e purtàrme 'a capa ccà. Embè, l'haje 'a fa'.
- Signurino mio, chesto nun po' essere proprio: avìte vulùte 'e fasulille, e v'aggio purtate; 'e spogne, e v'aggio purtate; mo' me vulìte fa' accìrere, mo'.
- No, ci haje ì'!
Cincuranella jette, se mettètte sott'a 'o purtone 'e l'uorche, e s'accummenzàva a lamentà:
- Uh!…Uh!
'O sentette 'na figlia 'e l'uorche:
- Papà, papà, mo' vav'a bere' ch'è.
- Va!
Iette, s'azzeccàve vicino a chisto, e Cincuranella le tegliave 'a capa e 'a portav'a 'o padrone:
- Bravo, bravo Cincuranella, quanta cose se fire 'e fa'! - e chiù 'o voleva bene. S'affacciava l'uorche:
- Cincuranella, Cincuranella, 'e fasulille, 'e spogne m'haje arrubbate, e i' nun taggio ritto niente: mo' pure 'na figlie m'haje accìse, nun ci haje venì chiù ccà.
Respuneva Felice:
- Sì, sì presto ritorno!- chisto overamènte chiù s'arraggiava, pecché 'o signore chiù bene le vuleva. Iette add' 'o signore - Ha ritte accussì Cincuranella ca isso se fire r'accìrere tutte l'ate seje figlie 'e l'uorche e de ve purtà 'e seje cape lloco!
'O padrone 'o chiammave, rice:
- Cincuranè, tu c'haje ritto?
- Niente, signurì! Niente!
- Haje ritto ca te feràva r'accìre 'e seje figlie 'e l'uorche.
- Gnerno', i' nun l'aggio ritto.
- Sì, tu l'haje ritto e l'haje fa'.
Cincuranella facette 'n'ata vota comm'aveva fatto prima: s'accummenzava 'a lamentà. 'O sentèttero 'e figlie 'e l'uorche:
- Papà, papà mo' jammo a beré tutte quante chi è sott'a 'o purtone.
Ièttero, piglia chisto, cu' 'na spada, tagliavo 'a capa a tutte 'e seje, 'e purtav'a 'o padrone:
- Ebbìva, mo' sì' averamente grand'òmmo! Ebbìva Cincuranella, chello c'ha ritto ha fatto. Bravo Cincuranella!
L'uorche s'affaciava:
- Cincuranella, Cincuranella, te cuglìste 'e fasulille, 'e spogne, e nun te recette niente; m'accerìste 'na figlia, e manco niente ti faciette; mo' haje avute 'o curaggio 'e n'accìrere seje, nun ci haje venì chiù.
Esce Felice e rice:
- Sì, sì presto ritornerò!
'O padrone volève chiù bene a Cincuranella, e Felice chiù n'aveva 'mmiria e jette 'n'ata vota:
- Signò, ha ritte accussì Cincuranella ca isso se fire r'accìrere 'a mugliera 'e l'uorche.
'O signore se chiamm'a Cincuranella:
- Vué, tu he' ritte, ca te fire r'accìrere 'a mugliera 'e l'uorche. Vulìmme veré 'e che sì' capace.
- Signurino mio, mo' addirettùre me volìte fa murì, e mo' certo so' accise, mo' more, mo'!
- No, l'haje ritto e l'haje fa'; nun l'avisse ritto!
- Signo', i' nun pozzo proprio.
- O 'o faje, 'o t'accìro i'.
Cincuranella jette, se mettette sott'a 'o purtone e s'accummenzàva a lamentà; 'o sentette l'uorche, scennètte e l'angappàva:
- T'aggio angappàto mo', tu te crerìve ca ièra sempe accussì, mo', me te mangio.
'O mettètte rint'a 'na votte a 'ngrassà. Quanno fuje 'ncapo 'e tiempo, ricette vecino 'a mugliera:
- Vué, vire ca Cincuranella s'è fatto chiatte chiatte; mitte a bòllere 'na cavuràre r'acqua, minancélle rinto, e 'a miez'juorno me n'haje a fa' truvà fatto 'nu poco arrestùte, 'nu poco vullùte e 'nu poco a 'o furne.
E ascètte. Chesta se mettette a spaccà 'e legne pe' fa' vòllere 'a cavuràre; nun puteva spaccà 'nu ruòcchiele, si n'addunàve Cincuranella e rice:
- Vué, mo' t''e spacche i'.
- Embè, tu te ne fuje!
- No! E comme fuje? i' sonche accussì chiatte: tu nu' m'arrive?
Chella 'o facette ascì. Piglia, Cincuranella pigliava chella curtellaccèlla e ci 'a chiavava 'ncapo, po' 'nu piezzo 'o facette arrostùte, 'nu piezzo vullùte e 'nu piezze a 'o furne, e 'a cape 'a mettette rinto 'o lietto tanto che pareva comme fosse stata 'na femmena cuccàta. Po' se pigliava 'na bona somme 'e renare e se ne fujette. 'O padrone appena 'o verette, rice:
- Vué, tu che te ne sì' fatto tantu tiempo?
Cincuranella le cuntave tutto 'o fatto comme iera succiso, e le recette c'aveva pure accìse 'a muglièra 'e l'uorche.
- Ebbìva Cincuranella! - e chiù 'o vuleva bene.
L'uorche venette, nu' truvave 'a mugliera, truvave 'a carne cotta e s''o mettette a mangià. Si iette a butà, verette 'a mugliera rinto 'o lietto, rice:
- Vieni a mangià - Chella nun se muveva. Isso mangiava e zitto; all'ùrtemo iette pe' scummiglià 'o lietto e verette sule 'a capa - Cincuranella m'ha fatte e m'ha sapute fa', m'ha fatto mangià 'a carne 'e muglièreme. Va buone, nun ci ha da turnà chiù ccà!
Felice rummanette accussì, se senteva schiattà 'ncuorpe; iette 'n'ata vota add''o signore:
- Signo', ha ritte Cincuranella ca isso se fire r'accìrere l'uorche.
'O signore s''o chiammave:
- Cincuranè, tu haje accìrere l'uorche.
- Signurine mio, mo' me volìte fa murì!
- No, nun sento chiacchiere!
'O povero Cincuranella facette fa' 'nu tavùte, e se mettete a passeggià pe' sotto 'o palazzo 'e l'uorche:
- Chi se vo' ammesurà rinto a 'stu tavùte?
L'uorche 'o sentette e rice:
- Mo' ce vave i', voglio veré se ci cape: i' so' tanto chiatto.
Scennètte, iètte pe' s'ammesurà: chillo n'aveva cunusciute Cincuranella; chisto 'o 'nchiuvàve e 'o facette murì, po' se spusave 'na bella giovene, se ne sagliètte 'ngoppa 'o palazzo 'e l'uorche, e llà se stette pe' sempe felice e cuntente



Siamo sulla buona strada
Mercatini di Natale
Osservatorio Prezzi
Referendum 2011
Elezioni Regionali 2010
Consulta dei Disabili
Consorzio Univeristario
Archivio Storico delle Elezioni nella Città di Avellino
Piano Strategico
Città di Avellino
Avellino S.L.O.W.
Ufficio P.I.U. Europa


Opzioni:





-->